Adevarul despre „Sunt celebru, scoate-ma de aici!”

Ca sa nu repet la infinit povestea, lamuresc aici chestiile generale referitoare la „Sunt celebru, scoate-ma de aici!”
Tot ceea ce se vede la tv e real 100%, se sta NUMAI in jungla, 24 de ore din 24. Ratia de mancare este de o cana de orez si o cana de fasole (in crud, cana de 200ml) pe saptamana, pentru fiecare om. Probele nu sunt „aranjate”, voturile sunt contorizate si sunt pe bune!
Toate clipele sunt traite la intensitate maxima, lacrimile sunt lacrimi de om, nu de crocodil, bubele nu sunt facute din machiaj, rabufnirile nervoase sunt adevarate si justificate.
Am participat la acest show si pentru ca nu are in el nimic fake, intrucat toata viata mea am facut numai chestii 100% reale, atat in cariera, cat si in viata personala, iar pentru greeelile mele am platit si voi mai plati. Ca noi toti, dealtfel!
Cei care ma cunosc, stiu ca sunt „nebun”, ca nu mint si ca spun verde-n fata ceea ce gandesc si ce simt.
Multumesc, ProTv, ca mi-ai dat sansa sa strig „Sunt celebru, scoate-ma de-aici!”.

Imnul junglei

In jungla am scris versurile pentru imnul nostru, al celor „de acolo”. Vi-l daruiesc tuturor! Melodia este cea de la „Oac, oac, diri-diri-da”!

Ce petrecere frumoasa
E in Africa de Sud…
Protv-ul iar da tonul
Si mancam gandacul crud!

Refren:
Sunt celebru, diri-diri-dici
Nu ma, nu ma scoate de aici!
Sunt celebru, diri-diri-dici,
Nu ma, nu ma scoate de aici!

Merisor, distinsa doamna,
Sange bea, ca un vampir!
Dorian, de toate face:
Si razboinic, si fachir!
Luminita, mereu cade
In spagat sau anemie,
Mihaita, „dual sim” e,
Dar baiat bun e, se stie!
Lasconica-i talentata,
Papa bun, si chef, si jocuri…
Alina, „so-mafioata”,
Trece prea usor prin socuri!
Ruby e ca Andri-Popa,
N-are teama de nimic!
Gina, mereu inarmata,
E invingatoarea-sic!
Vladimir, flacaul vesel,
Da iar iama-n sobolani,
Moro, inima de aur,
Este „vesnic cetatean”!
Prea satula de bacterii,
Peste probe trece-Andreea,
Doar Jugaru sta cuminte
Si asteapta „proba ‘ceea”!
Românasii fac iar zarva
Si viseaza la ciolan…
Chiar de a plecat, cu noi e
Rasta-omul, Pacha Man!

Amintiri din jungla. Ziua cea mare.

O sa sar putin peste detaliile ce tin de prezenta mea in „Sunt celebru, scoate-ma de-aici!” si o sa trec direct la ziua cea mare. Ziua finalei. Probabil nu intamplator asezata de soarta fix pe 8 martie, ca un cadou pentru fiecare mama, sotie, iubita sau fiica a concurentilor.

In finala asta ar fi meritat sa fie toti 13. Unii mai mult, altii mai putin. Dar sa nu uitam ca important e sa paticipi, nu neaparat sa castigi. Sa dai piept cu neprevazutul, sa-ti invingi temerile, sa poti sa-ti comanzi…creierul care te comanda!

Si o sa va spun foarte pe scurt de ce cred eu ca toti 13 meritau sa fie la un loc in Marea Finala.

Pacha Man – un tip cu un caracter frumos, cu o personalitate puternica, incercat de greutatile existentei. Nu face compromisuri.

Mihai Traistariu – dincolo de greselile pe care toti le facem, a trecut cu brio de cateva probe nu tocmai usoare. A facut parte din cuplul care a obtinut 12 stele din 12.

Merisor(Elena Merisoreanu) – o doamna care e inca la varsta adolescentei, care a luptat din rasputeri cu afectiunile cu care a venit in jungla. „Vampirita” nr 1, tinand cont de proba care a consacrat-o!

Elena Lasconi – O femeie puternica, cu personalitate puternica, oricand pregatita se devina confidenta oricaruia dintre noi si sa ajute.

Vladimir Draghia – unii zic ca are tipologia unui rege al junglei. Un baiat cu multe calitati, nu doar fizice. O impletire armonioasa de romatism si cinism.

Alina Plugaru – dincolo de toate criticile legate de trecutul ei in ale „cinematografiei pt. oamenii maturi si pofticiosi”, sa demonstrat tarie de caracter si modestie, spirit de echipa si alte calitati, pe care nu i le-ar fi atribuit nimeni pana la prezenta ei in jungla. Inca o dovada ca nu e bine sa judecam dupa aparente.

Luminita – O luptatoare care a invins, chiar daca a a vut zile multe fara mancare si aproape fara un pic de apa. Miscarea si spiritul tanar dintr-un trup aflat intr-o forma de invidiat au dat roade si au ajutat-o sa reziste in jungla, mult peste asteptarile oricui!

Andreea „Casnica”(Moldoveanu) – familista convinsa, stie ce vrea si lupta pana in panzele albe pentru a-si atinge scopul. Vointa de fier, cand vine vorba de a manca. Mai ales oratanii!

Gina – o femeie super frumoasa, inarmata permanant, ideala pt orice barbat cu pretentia celor 3 calitati definitorii ale unei viitoare sotii: supergospodina in tabara, doamna la probe…Cu siguranta va ramane vesnic o bomba sexy, pentru ca spiritul ei e nemuritor! Nu mi-a displacut deloc sa deschid ochii in fiecare dimineata si sa o vad pe Gina in sutien sau costum de baie…

Ruby – atat de multa putere si nerv intr-un trup mic si firav, greu as fi crezut ca exista! O consider ca fiind noua mea fiica!

Moro(Catalin Morosanu) – i-am spus si imi mentin dorinta: daca o sa mai aiba un copil, eu vreau sa il botez! Ne leaga Moldova, Stefan, papica buna si multe altele! Halal cumatru!

Dorian – nascut in aceeasi zi, luna si an cu fiica mea cea mare, Roxy. Un baiat cu o vointa de fier, cu motivatie, cu tot ceea ce are nevoie un pretendent la tronul junglei! Ca sa nu mai vorbim ca deja e Leu, cel putin dupa zodie!

Cat despre mine, mi-as fi dorit sa fiu in finala alaturi de toti ceilalti 12 pentru ca fiecare dintre ei reprezinta o noua descoperire, o reevaluare a unor aspecte ale umanitatii. Fiecare dintre ei mi-a produs emotii, m-a facut sa ma ridic noaptea din pat cand ploua si sa ii invelesc sau sa mut cu cativa cm paturile infipte in pamant, cat sa nu ii mai ploua, sa le ascult povestile comice sau dramatice, Fiecare dintre ei m-a facut sa ma simt pe rand, tata sau frate. Si pentru aste le multumesc si ii astept acasa, in aceeasi masura si cu aceeasi bucurie cu care ii asteapta familiile lor.

Si un simplu sfat: nu judecati cu asprime, nu va lasati condusi de ganduri necuviincioase, generate eventual de scurte secvente decupate din filmul unei vieti in jungla. Nu exista om perfect, om care sa nu greseasca, cu fapta sau cu gandul. 13 oameni au incercat sa va daruiasca o parte din viata lor. Aplaudati-i la vedere. Iar daca aveti ceva de comentat, nu o faceti cu rautate. Nici voua nu v-ar fi fost usor!

In fiecare din cei 13 se afla un rege sau o regina, oricine va fi desemnat castigator! Traiasca jungla!

Va multumesc români, oriunde v-ati afla!

Voi reveni cu povesti si amintiri!

Amintiri din jungla 2

Nu vreau sa pasesc prin jungla..amintirilor din jungla, inainte de a puncta cateva intamplari haioase.

Escala la Londra mi-a demonstrat ca exista o legatura dincolo de moarte intre Londra si Bucuresti:

Dar si legaturi in viata cu restul capitalelor lumii:

Zborul intre Londra si Johanessburg, fara pic de stres:

doar o tentativa de pre-infarct timp de juma de ceas, inainte de aterizare…

In primul rand, dupa ce am aterizat la in Johanessburg, am stat la o coada de peste 500 de persoane la controlul pasapoartelor la intrarea pe teritoriul Africii de Sud. O camera care scana termic fiecare individ, mi-a adus liniste: nu am Ebola!

Imediat dupa ce ne-am luat valizele, eu si Alina ne-am indreptat spre iesire, acolo unde urma sa fim intampinati de „ai nostri”: doi tineri muuult mai bronzati decat mine, nevorbitori de limba româna. Dar doi vamesi, un Adam si o Eva de culoarea mea+**(a se citi „plus doua stele!”) ne-au „pus frana” si ne-au tras pe dreapta cu valizele infasurate pe Otopeni-ul romanesc in plasticul chinezesc.

„Adam” a venit la mine si m-a intrebat daca am ceva de mancare in valiza. Dat fiind tonul politicos si privirea galesa a lui, pentru o clipa nu mi-am dat seama daca vrea sa ma controleze sau cerseste.

I-am raspuns senin ca n-am nimic de mancare, intrucat sarmalele nu constituie pentru mine o mancare, ci o bijuterie culinara, dat fiind timpul lor de preparare de peste 10 ore, coditele de purcelus afumate cu care au fiert mocom la cuptor pana au ajuns sa se topeasca in gura etc…Si, ca sa fiu mai convingator, mi-am luat tinuta de lord si atitudinea de moldovean si i-am aratat imediat visa de pe pasaport, ca sa vada ca eram sosit in tara lui cu treaba, impreuna cu televiziuni si oameni importanti prin partea locului acela!

„Adam” m-a privit foarte interesat si mi-a aruncat in engleza cu accent de Johanessburg intrebarea care m-a marcat pe viata: „-Do you have MICI?” M-am frecat imaginar la ochi si am raspuns tot cu o intrebare:”-What?!” „-Do you have MICI???” si mi-a descris cu degetele-i alb-negru, care delimitau foarte sugestiv spatiul incolor din aer, forma si marimea „obiectelor” in cauza. I-am zambit si i-am spus clar: „No, I’m sorry!”

Mi-a zis „OK!”, nu m-a mai pus sa deschid valiza si s-a indreptat rapid spre un altul mai „gri” decat el, care trecea tot cu valiza in celofan. O fi aflat el ca la noi micii sunt acoperiti cu folie transparenta…

Intre timp, Alina i-a prezentat „Evei” continutul valizei sale. S-o fi gandit ca Alina avea micii, iar eu „marii”?!

In sfarsit, ajungem in holul circular de la „Sosiri”. Cautam o fata cunoscuta, o sigla, un carton, un grafitti, ceva…Nimic, nene!

Si, dupa vreo 4-5 minute, ma enervez, o anunt pe Alina sa-si astupe urechile si urlu asa, ca in copilarie, din fundul plamanilor: „-E careva de la Protv pe-aici?”

Pentru cateva secunde bune, nimeni nu a miscat nici o geana. Eram gata sa dau si a doua strigare, dar Alina a vazut doi nevinovati cu un carton in mana pe care era scris numele colaboratorilor din Africa de Sud. „-Gabi, nu mai tipa, te rog! I-am gasit, gata!”

Dupa cateva secunde, mare mi-a fost bucuria cand un prieten foarte vechi, „Cerbul Carpatin”(pe fb!) m-a intampinat si m-a imbratisat cu o prieteni veche de peste 20 de ani, el fiind stabilit in Johanessburg de la inceputul anilor ’90. Iar bucuria mi-a fost si mai mare cand mi-a dat 3 cartuse de tigari pe care sa le iau cu mine, in jungla. Hmmm..habar n-aveam ce zile ma asteapta!

N-am apucat sa stam si sa vorbim mai mult decat a durat sa fumam doua tigari. Si da-i la drum, ne asteptau aproape 400 de km pe sosea!

M-am imprietenit rapid cu cei doi baietei simpatici si le-am cerut sa opreasca la prima benzinarie, sa putem sa luam o apa si ceva de papa. Si uite-asa am mancat acolo cel mai bun hamburger din viata mea! Cu cei mai gustosi cartofi!

Voi , astia de la McDonald’s! Plecati sa faceti scolarizare, mai nene! Sunteti praf pe langa cei de-acolo, care nu au ajuns inca sa fie alterati de kktul pe care ni-l vindeti in RO drept mancare, „frati-americani”!

In fine, dupa un drum de cateva ore, pe niste sosele im-pe-ca-bi-le, am ajuns pe la 3-4 dupa amiaza in Nelspruit. Cand am trecut prin bolta care imi facea loc spre curtea primitoare a frumosului hotel de 5*, am avut pentru o clipa impresia ca ma aflu intr-un film. Nu SF, ci clasic.

Spre seara, am avut parte de un menu a-la-carte, cu cateva preparate al caror gust, din pacate, nu-l pot transmite si nici explica… Din pacate!!!!

Am cazut frant de oboseala, dupa multe ore de nesomn, ca, deh, in coada avionului nu dormi asa, cu una, cu doua, oricat de intens te-ar „legana” golurile de aer!

Dar nu m-am odihnit prea bine nici in patul super-confortabil, pentru ca grija si teama de necunoscut nu-mi dadea pace! Asa ca zorii zilei m-au prins cu ochii deschisi, parca prevestind ora la care urma sa fim treziti in urmatoarele zile…

Dupa un mic dejun cu nimic mai prejos, ca gust, servire, abundenta si varietate, am fost luati pe sus, ni s-a dat echipamentul de „pionieri ai junglei” si „p-aci ti-e drumul, Jugarule”! Dar, inainte de plecare, un cocktail plin de vitamine, non-alcoolic, cu gust pur de Africa:

Revin cat de curand cu amintiri din tabara!

Amintiri din jungla 1

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand mi-amintesc de Africa de Sud, de tabara in care-am stat, de apa frumos curgatoare pe care trebuia sa o luam cu portia, sa ne-o turnam pe noi si sa ne mozolim pana aveam impresia ca suntem mai curati ca niciodata, de ceilalti 12 colegi de suferinta, de ploaia care ne inunda paturile si de multe altele, ma apuca, zau, o mare nostalgie.

Cine-si inchipuia ca tocmai eu, nascut pe plaiurile lasate mostenire de Stefan cel Mare, devenit intre timp si „Sfânt”, tocmai eu, rasfatat cu toate bunatatile vremurilor comuniste de mama mea, invatatoare evidentiata in „Tribuna Scolii”, tocmai eu, batran precum codrul(iar codrul avea 48 de ani!), voi zice „DA”(fara sa stiu la ce!) la invitatia de a ma auto-exila pentru mai multe zile departe de „jungla” româneasca?!

Si iata ca, dupa ce am impresionat cu chipul meu intreaga ambasada a Africii de Sud, am primit viza pentru o jungla mult mai suportabila. Mi-ar fi dat viza si daca nu era legata toata povestea de show-ul ProTv, ca oricum le-am zis unora de prin orasele de acolo, putin mai de culoare decat mine, ca strabunicul meu era din Nigeria si ca suntem de acelasi sange…Sa vezi ce reactie aveau si ce sareau sa ma ia in brate!

Dar, sa revin. Dupa multe vaccinuri si dupa ce mi-au dat papucii(la propriu!) cei de la Protv, mi-am adunat toti prietenii acasa pe 14 feb, nu ca sa sarbatorim Valentine’s day. Am sarbatorit doi ani de la logodna cu Veve-a-mea. Unii prieteni au venit sa sarbatoreasca plecarea mea, cu speranta ca nu ma mai intorc. N-am reusit sa le indeplinesc dorinta!
Apoi, a doua zi, cu o caserola mare, plina cu sarmale la pachet, am plecat spre aeroport. Acolo m-am intalnit cu Alina. Alina Plugaru. Despre care nu stiam mare lucru. Doar ca in seara precedenta, cand le-am spus ca am aflat ca o sa zbor impreuna cu ea, prietenii mei s-au uitat lung si cu zambet larg la mine si mi-au marturisit ca ma invidiaza. Culmea e ca eu nu am auzit NICIODATA de ea. Poate si pentru ca prefer filmele cu actrite care poarta un nick-name american….

Odata facut check-in-ul, am iesit la fumat. Pentru ca drumul e lung si mi-am amitit de vorba veche „Taci plaman, ca-ti dau tutun!”

Si uite-asa m-am pomenit in fata cu o mare temere a mea: zborul lung! Dar a fost un zbor placut: Alina a dormit linistita, eu nu!

Aterizarea in Johannesburg m-a facut sa rasuflu usurat, cu cearcane cat o ceapa sub ochi.

Despre cum am petrecut noaptea la hotel cu Alina…in episodul urmator!